(Note 1955)
...Vrăbiile trecînd peste miristea neagră în zbor jos de tot, aripile lor beige luminîndu-se în soare cînd stolul se întorcea brusc pe altă parte...
*
* *
Locotenentul de aviatie de la Tecuci care o iubea pe Sulamita, cîn tă reata de la localul Mon plaisir tinut de un mosier ruinat prin 1936. Locotenentul-pilot decola de pe aerodromul local cu Fleet-ul lui si cu gornistul escadrilei în carlinga din fată , un tigan tînăr, vesel, care se dea cu goarna în mînă pregătit de cîntare, să sune tare Desteptarea prin huruitul aparatului, nu zgomotos, chiar un pic prea delicat pentru un aeroplan englezesc, foarte usor, înjghebat din pînză . Locotenentul, pilotînd, ajungea repede cam prin centrul Tecuciului, făcea acolo cîteva viraje, executa un picaj deasupra localului Mon plaisir, cînd îi făcea semn tiganului să-i dea drumul, Desteptării, adică, pentru iubita sa Sulamita, iar tiganul umezindu-si mai întîi buzele crăpate de curentul rece al zborului ducea goarna la gură si începea să sufle tare în ea, în timp ce cei de jos îsi agitau bratele salutînd demonstratia lui Bebe, - simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după ora douăsprezece...
*
* *
Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia iesit, tambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascutite, răgusite, disperate de bă utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Cade timpul răcoros... Greu, greu de uitat.
*
* *
Curioasă această situatie pe care nu reusesc să mi-o explic: stii că cel cu care te certi are perfectă dreptate, si continui să-l ataci, desi la mijloc nu-i vorba de nici un interes mai serios, de nici un cîstig, de nici o plăcere de a contrazice, o ceartă si-atît. El are drept
