Prin urmare - bogătia istorică reprezentată de fiorinul olandez de aur cu crinul Florentei săpat pe medalie încă din secolul al XIV-lea, de francul, bătut pentru regele Jean le Bon la 1356, de escudo-ul portughez cu scutul lui Carol Quintul ori de schilling-ul hanseatic se va pierde la jumătatea anului 2002. Ce se va cîstiga, în schimb?

Aici, surpriza se anuntă de proportii: cîstigul va compensa înzecit pierderile, iar Europa anului zero nu va afisa nici pe departe o mină tristă. A apărut, aproape din neant, moneda unică a Vechiului Continent, monedă ce reprezintă deja un concurent redutabil pentru dolarul american. Unitatea monetară a unei populatii de 300 de milioane de oameni, extrem de bogati si de activi, - adică euro - va fascina omenirea la fel ca si bancnota verde. Al doilea pilon al constructiei economice mondiale pare, în sfîrsit, ridicat.

Maniera tehnică în care euro a fost creat îl pune la adăpost de furtuni financiare, speculatii si catastrofe bursiere. Consiliul înteleptilor ce a vegheat la leagănul lui pare format mai putin din zîne binevoitoare, cît din posesori de bogată materie cenusie financiară.

Exemple? Win Duisenberg, patronul olandez al Băncii Centrale Europene, are 63 de ani; a fost functionar al FMI la Washington, ministru de finante si realizator al miracolului olandez din deceniul ^80 - legarea definitivă a fiorinului de marca vest-germană. Francezul Christien Noyer, de 48 de ani, e absolvent al ENA, director al Trésor-ului din tara sa si a fost sef de cabinet a doi ministri de finante în momente cruciale pentru destinul economiei franceze. Italianul Tomaso Padoa-Schioppa, de 58 de ani, diplomat al MIT, a condus timp de cinci ani Consiliul de la Bâlc, care supraveghează fiabilitatea si corectitudinea băncilor din întreaga lume. Iar germanul, Otmar Issing, la cei 62 de ani ai săi, a pred