Poezia Nordului nu e de obicei foarte vizitată, ca un tinut mai putin prietenos, cu gheturi, ape limpezi si, da, izbucniri de rododendroni în mai - însă florile durează doar în mai, iunie, o bucată de timp. Privită din sud, nu pare o lume în care să ai curajul de a locui tot timpul. Si totusi, cel care-i deschide poarta descoperă un tinut de invidiat. Cristalina răcoare, care păstrează tineretea, adăposteste si o cultură ca o platformă de argint - o tavă strălucitoare pentru toate acele valori care trebuie trecute din generatie în generatie. Nordul nu e "tare" numai prin politica de apărare, cooperarea economică sau cea în domeniul social - el "se leagă", există si se impune mai ales prin cultură.

Cooperarea culturală are aici o vechime - se spune - de cel putin sapte sute de ani. La întâlnirile Consiliului Nordic, între limbile oficiale - norvegiana, daneza, suedeza, finlandeza, islandeza - primele trei sunt cele mai folosite (deoarece finlandezii stiu, în general, suedeza, iar islandezii - daneza). De altfel, fiindcă am amintit Consiliul Nordic, să pomenim si faptul că pentru cultură si educatie se alocă jumătate din bugetul acestuia ( 730 de milioane de coroane daneze). E adevărat că limbile nordice se simt amenintate - mai ales islandeza - si de aceea, dintre cele trei premii ale Consiliului Nordic (literatură, muzică si mediu) premiul pentru literatură are o greutate deosebită.

Nu faptul că mă interesează, din totdeauna, literatura, mi-a adus înaintea ochilor numele Piei Tafdrup. Consiliul Nordic invită periodic diplomatii pentru succinte seminarii, le atrage atentia asupra a tot ce se întâmplă important în regiune (mai nou, au inclus-o si pe cea baltică). In dorinta de a construi o euroregiune model, o societate multiculturală ("sub deviza ăa face parte dintr-o societate multiculturală înseamnă a trăi experienta î