La 18 martie, domnul Barbu Brezianu, istoric si critic de artă, poet, prozator si traducător, împlineste 90 de ani. Pentru cei care s-au obisnuit să-l vadă străbătînd, pe orice vreme, cu mers sportiv, străzile Bucurestiului, pentru a ajunge punctual la vernisaje, întîlniri scriitoricesti, spectacole si conferinte, pentru cei care îl întîlnesc, în zile cu polei si viscol, sau în toiul verii, pe caniculă, în redactii si edituri - vîrsta distinsului domn e incredibilă. Tot asa cum greu de asociat cu nouă decenii de existentă este prezenta, disponibilitatea pentru tot ce se întîmplă în jur, luciditatea si umorul (englezesc), îngăduinta pentru slăbiciunile omenesti. Anacronice la acest domn încîntător din toate punctele de vedere sînt doar politetea ca o a doua natură, modestia, discretia si bunăvointa. Acestea tin de o altă lume românească, aceea a tineretii sale.
La apartamentul d-lui Barbu Brezianu se ajunge urcînd trei etaje pe obositoarea scară de serviciu a unei vile din Piata Spaniei. Am sunat la usa lui cu suflarea tăiată. Tînărul nonagenar urcă si coboară această scară de mai multe ori pe zi si sustine că e un exercitiu bun, care îl mentine în formă.
Profesorul de matematică
Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale redactiei noastre, vă transmit si dorinta tuturor de a afla secretul tineretii dvs. longevive.
Barbu Brezianu (rîde): - Păi, n-am nici un secret si nici un merit în asta. E o chestiune de genetică. Si de gimnastică mentală. Mintea trebuie mereu ocupată cu lucruri interesante. Sînt, slavă domnului, din belsug.
- Pentru mine, interesant ar fi acum să ne întoarcem în anii adolescentei dvs. pe cînd erati licean la "Spiru Haret". Cu cine ati fost coleg?
- Cu Dinu Noica, Arsavir Acterian, Cornel Valjan, Radu Mislea, Marcel Avramescu - cel
