Pînă una, alta, statul de drept din România postcomunistă s-a ilustrat în cultură mai cu seamă printr-una dintre institutiile lui fundamentale: justitia. Mai multi ziaristi au dat ochi cu oamenii legii, primind pedepse cu închisoarea sau amenzi administrative. Jefuitorii economiei nationale sînt scosi deseori basma curată, cum se spune; cu ziaristii în schimb, magistratii se arată necrutători. De unde se poate trage concluzia că, la fel ca pe vremea comunismului, cuvîntul este mai temut în statul de drept sau de strîmb decît orice altă manifestare publică. O dovadă ne-o furnizează si un incident recent de la Universitatea de Vest din Timisoara, relatat de către dl Mircea Mihăies, în numărul de pe februarie al revistei Orizont, în care e vorba de o altă institutie a statului de drept însetată de cultură.

Un tînăr ofiter în civil a fost prezentat d-nei conferentiar Gabriela Coltescu de către fostul deputat PDSR si fost membru (sau presedinte?) al Comisiei de Învătămînt din Cameră, ca răspunzînd de Universitate din partea S.R.I. Ofiterul dorea informatii precise despre activitatea grupului de cercetare "A treia Europă", finantat de Fundatia pentru o Societate Deschisă. Asadar, S.R.I. îi urmăreste pe cîtiva intelectuali care studiază fenomenul central european, editează o publicatie si tipăresc romane si eseuri privitoare la un spatiu artistic bine cunoscut si căruia cultura română îi datorează destule lucruri. Cu prilejul mineriadei din ianuarie, acelasi S.R.I. si-a dovedit cu strălucire incapacitatea de a furniza Ministerului de Interne date necesare controlării situatiei. Cred si eu! Dacă ofiterii S.R.I. sînt fascinati de proiecte de cercetare stiintifică, e normal să scape din atentie tentativele de puci. Pericolul, pentru institutia cu pricina, nu vine, s-ar zice, de la agitatori politici, precum Miron Cozma, ci de la Cornel Ungurea