Muzeul de Artă Prahova si Muzeul de Arte Frumoase Charleroi, Belgia, au organizat la Ploiesti, sub titlul Confruntări - repere artistice româno-belgiene, o amplă expozitie de pictură comparată. Curatorul român al acesteia - pentru că expozitia se va organiza, cu anumite modificări, si în Belgia - este
d-na Ruxandra Ionescu, Directorul Muzeului de Artă din Ploiesti, iar muzeele care au mai participat cu lucrări din patrimoniul propriu sînt: Muzeul de Artă Brasov, Muzeul de Artă Constanta, Muzeul Bruckenthal Sibiu, Muzeul de Artă Walonă Liège, Muzeul de Arte Frumoase Mons si Muzeul de Arte Frumoase Tournai.
O expozitie de o asemenea anvegură determină în mod spontan, prin însăsi diversitatea inventarului său, un larg cîmp de tentatii, căruia orice organizator îi poate rezista cu greu. Prima dintre ele ar fi aceea de a selecta lucrările în functie de ideea preexistentă a unei sincronii între cele două scoli, a unei comuniuni de viziune, de temperament artistic si, eventual, de comportament stilistic. Cea de-a doua ar putea fi asezată la extrema cealaltă: a diferentierii nete, a unei evolutii specifice în contexte socio-politice, economice, culturale, morale si chiar climatico-peisagistice ireductibile. Cea de-a treia, mai putin radicală, ar fi una pur si simplu constatativă, derivată nemijlocit din chiar configuratia materialului de referintă. Dacă prima atitudine, romantică si sentimentală, ar manipula datele specifice ale genurilor artistice pentru a le face în mod necesar compatibile, pentru a identifica filiatii directe sau măcar premise comune, cea de-a doua ar fi la fel de falsă prin excesul de orgoliu, prin utopia unicitătii si, mai ales, prin ideea subînteleasă a unui climat etnicist si autarhic. Asadar, singura atitudine cu sanse reale de a valorifica în esentă caracteristicile celor două scoli de pictură, fără excese si fără falsificări născ
