Înainte de a se încheia ostilitătile de la recenta întîlnire a tărănistilor, la care nici în cel mai frumos vis al său nu spera să obtină o victorie atît de zdrobitoare, premierul Radu Vasile a iesit pe micul ecran să ne spună că nu peste mult s-ar putea să intrăm în colaps. Si că, dacă vom intra, ne va spune dumnealui ce lucruri îngrozitoare fac unii oameni (politici) din partea cărora nu ne-am fi asteptat, în ruptul capului, la asa ceva. Acum, cînd din aripa Ciorbea au mai rămas doar cîtiva fulgi, iar talibanii au ajuns să se teamă că Radu Vasile se va supăra si va pleca, lăsîndu-i să fiarbă în suc propriu, e liniste ca după Pacea de la Cozia. Le dau eu în scris că nu va pleca. Si-a dorit prea mult scaunul acela ca să-l părăsească asa, de bună voie si nesilit de nimeni. Dar experienta l-a învătat că devine mai convingător cînd e mai patetic. Înainte de telemineriada din ianuarie, afirmtînd că nu va da înapoi de la măsurile luate chiar dacă ar fi să plătească cu viata, a cîstigat si în fata celor mai convinsi adepti ai reformei. Apoi a cîstigat si pentru că a mers să trateze cu liderii minerilor, pentru că s-a ajuns la concluzia că era singura solutie. Si că nu se crease totusi o alternativă pentru oamenii din subterană, care nu puteau fi convinsi să cedeze nici prin contramitingul intelectualilor si al domnului Lis, nici prin tancurile trimise către ei de d-l Victor Babiuc. Lovitura de teatru prin care l-a convins d-l Radu Vasile pe Miron Cozma să renunte la o nouă lovitură de stat a crescut si mai mult prestigiul premierului. În fata tuturor, dar mai ales a oamenilor simpli, care văzîndu-i cum îsi fac Sfânta Cruce împreună în fata camerelor de luat vederi si-au făcut si ei Sfânta Cruce si I-au multumit lui Dumnezeu că nu s-a ajuns să fie împuscati din nou oameni în stradă, ca în '89. Desi interventia sa de atunci a fost salutară, cred totusi că nu tre