Anul trecut, cind era vorba despre petrolul caspic, se vorbea cu precadere despre disputa pe marginea alegerii principalei rute de transport spre Occident. Nu se stia atunci daca grosul petrolului caspic va merge spre Europa si SUA prin Ceyhan (port turcesc la Marea Mediterana) sau prin Supsa (port georgian la Marea Neagra). Intre timp, disputa a ramas - cel putin deocamdata - fara obiect. Decizia privind alegerea principalei rute de transport trebuia luata la sfirsitul anului trecut de AIOC, principala companie internationala care gestioneaza petrolul caspic. Dar, la reuniunea de anul trecut nu s-a intimplat nimic. Si aceasta, din doua motive. In primul rind, disputele dintre Statele Unite - care sustin varianta extrem de costisitoare prin Ceyhan - si marile companii internationale - care doresc folosirea conductei deja existente dintre Baku si Supsa - au ramas de nedepasit. Asa ca decizia urmeaza a fi luata la sfirsitul acestui an sau la inceputul urmatorului. In al doilea rind, pretul petrolului a scazut dramatic in ultima vreme, ceea ce nu a justificat, in calculele de piata ale companiilor, desfasurarea unor investitii de amploare care ar fi vizat crearea altor infrastructuri. De faptul ca marile companii au hotarit sa foloseasca infrastructurile deja existente profita, iata, si Romania. Rafinaria Petrotel din Ploiesti, aflata in proprietatea Lukoil, a cistigat alaltaieri, la Baku, licitatia privind rafinarea unei cantitati importante de petrol caspic tranzitat prin Supsa. Marimea contractului nu este impresionanta - cantitatea de un milion de tone de titei ce urmeaza a fi rafinata la societatea ploiesteana nu este foarte mare, dar semnificatia sa este exceptionala. Este un semn ca Romania este luata in seama in efortul ei a se cupla la drumul petrolului. Este un semn ca legaturile diplomatice ale Romaniei cu Azerbaidjanul, principalul gestionar al petrolului di