•De mic copil, Ilie Borcoi se ocupa cu mestesugul fierului •singurul lui regret este ca nu are nici un urmas care sa-i duca meseria mai departe
Pe strada Morilor, din Iasi, traieste de citiva ani, singurul potcovar din oras. Ilie Borcoi, un barbat in virsta de 61 ani, isi are amenajat atelierul in spatele casutei in care locuieste. Curtea e plina de fiare de tot felul, adunate de ici de colo sau aduse de amici si chiar de clientii sai. Potcovaritul este pasiunea vietii lui, meserie pe care a invatat-o de la tatal sau, care, la rindul sau, a deprins-o de la bunici si tot asa. "Noi sintem fierari din tata-n fiu si ceea ce fac o fac din placere. Pentru nimic in lume nu m-as fi ocupat cu altceva. Asta este viata mea", isi incepe povestea Ilie Borcoi. "Sint de loc din Trusesti-Botosani. Am invatat meseria de la tata, din mers, atit eu cit si fratele meu, Traian, care a ramas in satul natal. Noi sintem rromi, dar nu caldarari. Acum citeva zeci de ani, am fost foarte bogati, am avut pamint mult, aur si bani in banca".
Borcoi are 8 clase, multe pentru vremurile de altadata si, la 17 ani, a inceput sa munceasca ca fierar, la cooperativa mestesugareasca din sat. "Cinci ani mai tirziu, eram sef si-i invatam meserie pe ceilalti. Faceam trasuri, docare, se faceau roti pentru carute... Acum nu se mai fac. Veneau oameni cu functii mari la noi, de la politie la consiliul popular si lucram tot ce ni se cerea".
Ramas fara paminturi, in 1962, dupa colectivizare, Ilie Borcoi isi ia nevasta cu care se insurase cu doi ani in urma si pleaca sa-si caute norocul tocmai la Iasi. "Aici, m-am angajat la IAS Bucium, unde lucram ca sudor, fierar si chiar ca mecanic auto. In timpul liber, ma ocupam cu potcoritul, fireste" .
Intr-o luna, potcovarul cistiga in jur de 250.000 lei
"Acum, nu mai este ca pe timpuri, cind aveam clienti, a
