Fluiditate. Senzatie difuza despre aceasta primavara din Romania: ca totul curge, musteste, balteste, se umple de apa, sta ce sta si pina la urma o ia la vale cu case si garduri, oameni si diguri. Sa nu-mi spuneti ca asa a fost in fiecare primavara si acum senzatia se datoreaza doar faptului ca avem...

Fluiditate

Senzatie difuza despre aceasta primavara din Romania: ca totul curge, musteste, balteste, se umple de apa, sta ce sta si pina la urma o ia la vale cu case si garduri, oameni si diguri. Sa nu-mi spuneti ca asa a fost in fiecare primavara si acum senzatia se datoreaza doar faptului ca avem prea multe posturi de televiziune. E drept ca acestea dau de trei-patru ori aceleasi imagini de potop cu comentarii din ce in ce mai inflamate, ca si-au creat deja un stil de a filma inundatii, ca nu folosesc cifre comparative nici cu alti ani, nici cu alte tari, dar imaginea s-a instalat si persista.

Ceva mai ingrijorator este, dupa mine, instalarea acestei imagini la nivelul guvernantilor. Toti par a sta pe mal, mai degraba contemplativi decit ingrijorati, ca unii care-si spun: la ce bun sa ne apucam sa facem digul, daca tot nu avem timp sa-l terminam pina vine apa? Asa pare sa faca Banca Nationala cu leul, Guvernul cu mult doritele negocieri cu Fmi, Fps cu intreprinderile, Parlamentul cu legile, Sindicatele cu grevele, primarii cu gunoaiele, profesorii cu elevii si soferii cu calatorii care asteapta in statii.

Am devenit o societate fluida. Nici nu stiu daca asta e rau sau bine, dar directia curgerii noroiului nu ma linisteste deloc. Si cred ca nici pe altii. In acelasi timp insa am devenit si o societate contemplativa. Contemplarea fluiditatii. Seamana a fatalitate. Asta nu e bine. Si nu e bine pentru ca in putinele imagini despre inundatiile din China, aceasta alura contemplativa nu se vedea deloc. Sa fi devenit noi chinezii