Specialistii cred ca o parte din vina apartine tehnologiilor agricole din anii '80 Multi romani, mai ales din zonele de deal si de munte ale Transilvaniei si Moldovei, se confrunta in aceste zile cu alunecari de teren de o amploare nemaiintilnita, gospodariile si bunurile agonisite de o viata fiind distruse sub ochii lor. Cei loviti de napasta cer ajutor autoritatilor locale, iar acestea Executivului. In cel mai bun caz, statul, suferind de o lipsa de bani fara precedent, le poate da un ajutor care reprezinta un procent nesemnificativ din costurile pentru ridicarea altei gospodarii. Oamenii mai primesc ajutor de prima necesitate de la Crucea Rosie si oarece materiale de constructie de pe la firme care au patroni mai milosi. Pentru sinistrati, care erau saraci si inainte de a le fi distruse casele, nu exista perspective prea fericite. Oamenii ramin sa se intrebe de ce au fost ei cei care trebuia sa sufere. Putini dintre ei isi dau seama ca ar fi putut primi bani ca sa o ia de la capat, in cazul in care bunurile erau asigurate. Chiar si daca isi dau seama ca statul nu ii poate ajuta prea mult si ca ar fi fost bine sa se asigure, ei spun ca nu ar fi avut cu ce plati politele. Majoritatea acestor distrugeri sint puse pe seama topirii rapide a zapezilor, iar specialistii spun ca aceste miscari de teren sint favorizate de defrisarile masive din ultimii ani. Copacii retin mari cantitati de apa provenita din ploi, impiedica formarea torentilor pe versanti si fixeaza solul. Desi nu au nici o vina, oamenii platesc acum pentru folosirea, in anii '80, a unei tehnologii agricole paguboase. Irigarea culturilor, in combinatie cu ingrasamintele chimice utilizate in cantitati industriale, fara discernamint, au determinat formarea unor saruri care au facut ca pamintul sa fie aproape impermeabil la apa provenita din ploi si zapezi. Rezultatul a fost catastrofal in multe zone ale tarii.