În gramaticile românesti e mentionată, de obicei în capitolul de sintaxă dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei actiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - si constructia cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectivă contrastivă: fată de celelalte limbi romanice, româna trebuie să recurgă mult mai des la constructiile "cu subiect nedeterminat", pentru că utilizează mult mai des conjunctivul (care marchează gramatical persoana) în locul infinitivului (mijloc ideal pentru sensul generic). De fapt, constructiile cu sens generic nu privesc doar subiectul, ci apar într-o mare varietate de pozitii gramaticale ("dacă te doare capul, trebuie să te vadă un medic"; "nu te supăra cînd se vorbeste despre tine" etc.), ceea ce ar impune o reorganizare a modului lor de prezentare. În plus, existînd mai multe posibilităti, e importantă explicarea eventualelor diferente - de uz si de valoare semantico-stilistică - dintre ele.
În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferintele contemporane pentru una sau alta dintre modalitătile de expresie ale genericitătii: reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal - "cu declaratia de impunere s-a mers ca la un meci de fotbal, cînd se aruncă mingea în teren..." ("România liberă" = RL 2692, 1999, 24); "cînd totusi se reuseste ceva-ceva prin unele locuri (...), imediat se organizează o dezbatere" (RL 2692, 1999, 24); persoana a II-a singular - "Cînd începi un lucru, trebuie musai să-l termini" (RL 2692, 1999, 24) - sau persoana I - "întîlnim si alte aberatii"; "dacă ne gîndim bine" (RL 2692, 1999, 24). E evident că în unele situatii se poate recurge la oricare dintre cele tre
