Rotopănesti 186..., miercuri

Sofia Alexandru Secară

Rotopănesti

Domnului Enache Secară

Hohenheim

Dragă Enăchită, mîngîierea sufletului meu!

Nu ti-am scris de mult, dar nici tu n-ai scris. Ai să recunosti condeiul Aglaiei care mă ajută să-ti pot trimite vorbele mele. Aglaia a stat două săptămîni la noi; atîta a umblat prin cele coclauri bărbatul ei după păsări, gîze si ierburi. N-a vrut să sadă la socrii lui, a spus că sînt niste magneti care răspîndesc raze ucigătoare.N-am vrut totusi să-l culc în odaia ta, cum dorea dînsul. Acolo nu intră nimeni, doar Ilincăi îi dau cheia să mai steargă praful. Aglaia s-a făcut o femeie frumoasă si elegantă, nu se mai potriveste cu nimeni din cercurile noastre.

Cît despre noi, putem spune - slavă Domnului - că sîntem sănătosi si multumiti, dacă n-ar fi durerea ce mă apasă că tu esti departe. Mă trezesc noaptea si gîndul aleargă spre tine. Mă scol si încep să cînt cîntece pentru tine făcute.

Suie-te, mierlă, pe casă

Zi-mi o cîntare frumoasă

Că feciorul meu cel drag

Nu mai e acum pribeag.

Suie, cuce frate,

Cîntă de singurătate,

De neagra străinătate!

Asemenea alte cîntări am făcut în dorul tău, cu ele îmi petrec zilele stiindu-te singur-singurel si eu nu pot să te ajut cu nimic decît cu rugăciuni la Maica Domnului si la Sf. Sisoie, apărătorul călătorilor rătăciti. Tatăl tău s-a bucurat tare ca la un cires înflorit, găsind că bine ai făcut să folosesti timpul ca să înveti o meserie după atîta umblet prin lumea largă. Asa s-a întîmplat cu nasul tău Vichentie care a plecat de tînăr în America si a ajuns în tara ce se cheamă Patagonia, unde sînt vaci lăptoase si iarbă din belsug. S-a întors acasă, cu bani cîstigati acolo, si si-a făcut gospodăria de care sigur îti amintesti.