Din bibliografia artistică românească, instrumentele de lucru lipsesc aproape cu desăvîrsire. Dacă pentru perioada feudală, gratie regretatului Vasile Drăgut, si pentru domeniul artei populare, multumită Georgetei Stoica si lui Paul Petrescu, a apărut cîte un dictionar bogat si riguros, pentru perioada modernă si contemporană lucrurile stau cum nu se poate mai rău. Dictionarul de artă modernă al lui Constantin Prut, singurul instrument de acest fel, a fost publicat cu aproape douăzeci de ani în urmă, este demult epuizat, în parte depăsit si, prin firea lucrurilor, acum incomplet, iar Dictionarul artistilor români contemporani al lui Octavian Barbosa este încă si mai vechi si, în cea mai mare parte, neoperant, atît din pricina evolutiei artistilor însisi fată de momentul consemnat acolo, cît si (sau mai ales), din pricina irelevantei acelui segment în contextul artei noastre din acest moment. Dar, măcar pentru o anumită perioadă, ele au existat si au putut fi utilizate cu folos, iar acum pot fi un important punct de pornire pentru editii noi, actualizate ideatic si moral si aduse la zi ca informatie si ca inventar. Ceea ce nu a existat însă deloc a fost un dictionar general de artă care să cuprindă acele informatii care privesc notiunile artistice, tehnicile, motivele, stilurile s.a.m.d., fără de care nici învătămîntul artistic nu este posibil, nici întelegerea fenomenului nu este corectă si nici informatia intelectuală, pur si simplu, nu functionează cum trebuie. Acest gol imens din literatura noastră despre artă, dar si din cultura noastră, în ansamblul ei, a fost umplut în ultimii ani printr-un efort al Editurii Meridiane pe care nici un calificativ nu l-ar putea răsplăti pe deplin. Obiectul editorial al acestui efort se numeste chiar Dictionar de artă si a fost conceput si realizat în două volume. Primul a apărut în 1995 si cuprinde literele A-M, iar