Cui îi e frică de feminism?
Cam o treime din cele 32 de pagini ale revistei ORIZONT nr. 2 au legătură într-un fel sau altul cu feminismul (fără să punem la socoteală proza, poezia, eseurile, cronicile literare scrise de femei sau despre cărti ale lor. Din acest punct de vedere, la noi chiar nu există discriminări, paginile tuturor revistelor culturale fiind pline de nume feminine: mai harnice, mai constiincioase si mai paroliste, ele sînt colaboratori sau redactori pe care se poate conta si nimeni nu se mai gîndeste, în alcătuirea sumarelor, la proportia masculin-feminin). * Dintre multele texte atrăgătoare ale acestui număr, ne vom opri la ancheta De ce se teme bărbatul român de feminism?, împărtită cu umor sexist: răspunsurile detaliate ale femeilor ocupă două pagini (14-15), iar opiniile bărbatilor sînt culese mărunt într-un spatiu restrîns din pag. 26. Mai mult nici nu meritau, fiindcă, dacă doamnele fac parte, toate, din categoria acelora pentru care feminismul e un subiect de studiu si reflectie, scriitorii îsi dau cu părerea doar ca bărbati, ilustrînd de minune tocmai prejudecătile si neîntelegerile analizate de specialiste. Să vedem pe scurt ce spun ele. Brîndusa Armanca sustine că nu de feminism se tem la noi bărbatii, ci de discursul feminist public, pentru că acesta "înseamnă o analiză ăpe fată a raportului de putere si, implicit, o critică a tuturor anacronismelor ce domină perimetrul psiho-social al relatiei femeie-bărbat". De fapt, ei se tem de un rival dotat cu "farmece" si "mijloace" specifice, care i-ar dezavantaja din start în competitie. Pia Brânzeu, ca si alte colege de pagini, crede că bărbatul român nu se teme de feminism fiindcă nici nu stie prea bine ce e. Cu exceptia cîtorva intelectuale, si femeile sînt la fel de ignorante în privinta complexei miscări de emancipare ce contine aspecte nu doar sociale, ci si filosofice, etice, lar
