"Ce doresc sa-mi aduca primavara? Puterea de a scrie mai departe"
Trebuie sa fortez toate anotimpurile sa fie alaturi de mine, alaturi de scrisul meu. Trebuie sa le fortez, trebuie sa le mangai, sa le rog, sa le chem. Formula magica este sa te asezi pe scaun, la masa de scris, in fata masinii de scris sau a computerului si, daca tot te-ai gandit un an de zile la o proza scurta sau la un roman, sa incepi sa le scrii. Cand avem multe probleme si necazuri, medicamentul cel mai bun, pentru noi, scriitorii, este sa scriem. Ce mai scriu? Pai, abia am scris, ca scriitorii nu scriu toata ziua - aceia sunt grafomanii; scriitorii rescriu toata viata aceeasi carte sau, daca au noroc, o re-publica. Ziceam ca abia am scris anul trecut un roman - se cheama "Ascutit ca tandretea", care a aparut la Editura Eminescu. Anul acesta sper sa mi se republice "Castelul vrajitoarelor", o carte scrisa de mine in "71 si topita in 15.000 de exemplare, apoi reaparuta in "73. Aceasta carte a luat doua premii, e tradusa in germana, franceza si poloneza, am luat chiar bani multi pe ea, de-a lungul anilor. Cum reusesc sa fiu optimista? De cele mai multe ori ma prefac ca sunt, pana ce chiar devin optimista. Literatura e un joc secund, iar comportamentul scriitorilor e tot un joc secund, asa ca ma prefac. Mai merg uneori la Muzeul Literaturii Romane - acela e singurul loc deschis tuturor scriitorilor (si nu numai lor!), e un loc cu o atmosfera mai tinereasca, unde poti sa stai de vorba si cu un poet (sau o poetesa!) de 20 de ani, si cu un scriitor batran si ciufut. Generatia noastra se destrama pentru a fi, fiecare din noi, fie un lup adevarat si singur... fie un cal alb, frumos. Pe vremuri, ne intalneam toata ziua pe culoarele redactiilor de reviste literare. Si acum sunt reviste literare, chiar mai multe decat atunci, dar redactia unei asemenea reviste inseamna astazi, aproape in toate c
