Dacă cineva vrea să afle rapid ce se întîmplă acum în Bucuresti poate da o raită în Obor. E aici o stare de agitatie si o vînătoare de oportunităti de tot soiul, de o vitalitate ametitoare. Se vînd si se cumpără de toate. Dacă plouă, pe jos e o mîzgă lunecoasă, iar dacă e uscat, curentul îti dă cu praf în ochi, prin atacuri neasteptate. Cersetorii te abordează cu tonul controlorilor de bilete din autobuz, dinspre Hale vine miros de mititei si se aude o muzică de un optimism sfîsietor. O femeie vrea să-ti vîndă o pisică de acoperis, pentru numai 50.000, ca să plece acasă. Cîinii de rasă se vînd din portbagajul masinilor sau de la picioarele stăpînului, care poartă o pancardă de gît: pret, rasă, vaccinuri, certificat genealogic garantat. Clienti putini, dar decisi. Vrei un sarpe de casă, se găseste! Ceva mai înncolo, la tarabele cu de-ale gurii, negocieri scurte, păguboase. Cine are cumpără cu ochii la marfă, cine nu, - se tocmeste cu cîte un zarzavagiu care nu se îndură să arunce o grămăjoară de cartofi zbîrciti sau de ceapă încoltită. Totul se negociază si orice poate avea un pret, la o adică. Chiar si un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsesti spînzurate înghesuit, în peninsula imaginară a preturilor crescătoare - nu departe de lumea negustorilor de pesti de acvariu si oarecum peste drum de clanul negustorilor de piese de masini bătrîne.

Există o logică a Oborului care îi învecinează pe negustorii de orătănii de curte cu detailistii clantelor de tot soiul, ai suruburilor, cuielor, pompelor de apă, ai caielelor si ai furtunului vîndut în colaci.

Cauti mobilă - te apropii de Bucur si intri în vorbă cu meseriasul care vinde canapele la modă în comunele din jurul Bucurestiului sau în apartamentele cu preturi mici din cartierele tară-oras ale Capitalei. Tot aici se află strada cratitelor, a oalel