Ce este literatura? Nu stiu dacă as putea să dau - sau să citez - o definitie care să mă satisfacă. Numai în secolul nostru au fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu scoala formală rusă (la care întrebarea, retorică, de mai sus face o trimitere directă) si terminînd cu promotorii, relativ recenti, ai postmodernitătii. Ca să nu mai vorbim de secolele anterioare, dacă n-ar fi decît să începem cu Boileau (al cărui singur "drept" de a se afla într-un punct zero mai mult decît ipotetic este faptul că asa s-a fixat el în cele mai multe constiinte umaniste) sau de mileniile trecute, dacă e să ne rezumăm, tot atît de arbitrar, la Aristotel.

Totusi, după cum stie toată lumea, reflectiile serioase si oarecum sistematice cu privire la esenta literaturii, mai exact la relatiile dintre fictiune si "realitate" (cea din urmă nefiind, după părerea unora si a mea, decît o altă fictiune) au cam început odată cu (pre)romantismul, moment ce - deloc întîmplător - a coincis cu aparitia romanului istoric si a celui fantastic. Căci scriitori si public deopotrivă au simtit nevoia de a pune o distantă oarecare între contingent si lumile narate. S-a produs astfel o întretăiere absolut specială a planurilor temporale, spatiale si lingvistice. Ceea ce ar putea, la rigoare, aproxima o "definitie" a literaturii.

Proză nu poti să faci fără să stii, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaică. Este o lectie pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a stiut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie cel dintîi roman adevărat. E de la sine înteles că-n poezie, distanta este stabilită, cu prioritate, între două tipuri de limbaj. Despre asta însă, poate altădată. Acum să ne întoarcem la romantici si la tipurile de roman (si chiar de teatru, dar pentru a nu complica prea tare lucrurile, e mai bi