Important într-o comedie este "să n-o dai pe alături" crede regizorul Vlad Mugur si esential pentru a "nimeri cu precizie nuanta si tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidentă a granitei care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu.

În salonul incomod si prăfuit, construit pe scenă de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumina crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin usile batante, atît de improprii intimitătii. Colturile de mobilă si figurile din tablouri îsi dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcită cu personaje care înteleg greu ceea ce văd si nu prea reusesc să pună cap la cap ceea ce li se întîmplă. Obiectele au o viată proprie si scopuri opuse celor ce le mînuiesc: umbrela cu cap de maimută imposibil de găsit, mîinile murdare de cărbune, care asa rămîn oricît ar fi spălate, boneta, cutia cu tutun, suvita de păr, pantoful găsit în buzunar, toate devin elemente declansatoare de comic.

Domnul Lenglumé si domnul Mistingue au o scuză: "li s-a rupt filmul", după excesul de băutură de la banchetul unde s-au sărbătorit zece ani de la absolvire. Împrejurarea explică si de ce au ajuns în acelasi alcov, desi practic nu se cunosc si fac eforturi să se recunoască. Gazda fără voie încearcă să scape de musafirul nepoftit, dar nu izbuteste să renunte la conventiile conversatiei civilizate si prelungeste dialogul printr-o invitatie la masă ceea ce face explicarea episodului pentru sotie si servitor mult mai dificilă. În această mahmureală colectivă, o stire veche devine cu usurintă o informatie proaspătă, semnele întâmplătoare se transformă într-un sir elocvent de indicii ale crimei. Pe strada Lourcine a fost găsit cadavrul unei fete si toate indiciile par a spune că cei doi cheflii nu sunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar ve