Cunoscutul poetician Gérard Genette, supranumit si un "Aristotel al zilelor noastre" pentru conceptele si categoriile pe care le-a lansat, a publicat cu cîtva timp în urmă o interesantă lucrare, Opera artei, care analiza deschiderea poeticii către estetică, în viziune genettiană.

Despre ratiunile acestei deschideri, despre formele ei de manifestare, dar si despre cărtile sale în general, domnia-sa a avut amabilitatea să ne vorbească de curînd, cînd ne-a primit cu căldură, în apartamentul său din Paris, situat nu departe de Muzeul Picasso.

M.C.: Domnule Gérard Genette, ultima dumneavoastră carte, Opera artei, în două volume, Imanentă si transcendentă si Relatia estetică, este în curs de aparitie la Editura Univers, unde s-au publicat deja o antologie din Figuri, Arhitextul si Fictiune si Dictiune. Am onoarea, plăcerea, si, în acelasi timp, misiunea dificilă să traduc această lucrare solidă si ambitioasă care deschide poetica înspre estetică, sau, care, cum spuneati în Introducere, îsi propune "să urce la etaj". Vă rog să aveti amabilitatea să o prezentati pe scurt cititorilor români, dacă este posibil începînd chiar cu acest titlu, intentionat ambiguu si totusi incitant, Opera artei.

G.G.: Sînt două chestiuni succesiv prezentate, cea dintîi în primul volum - modurile de existentă ale operelor de artă, si cea de a doua în celălalt volum - functia sau, mai degrabă, una dintre functiile operelor de artă, pentru mine cea definitorie, si anume, functia estetică. Titlul pe care l-am ales, Opera artei, înseamnă totodată opera de artă si actiunea operei de artă, adică functia ei, fiind stiut faptul că operele de artă au multe functii si de multe feluri, diferite după tipurile de artă (fireste functia unei opere arhitecturale nu este la fel cu cea a unei opere literare etc.) Asadar această perspectivă asupra functie