Hohenheim 186..., marti

Enache Secară

Hohenheim

Domnului Nobil Al. Secară

Rotopănesti

Dragii mei părinti!

Vă trimit aceste rînduri de la Stuttgart, un oras mare si vestit, la două ceasuri depărtare de scoala noastră. Am venit aici cu un coleg oltean să vedem colectia de biblii de la biblioteca publică. Sfînta Scriptură este prezentată în 8544 de volume în 60 de limbi diferite. Am găsit si una românească de la anul 1688. Am întrebat, dacă se poate împrumuta si acasă, dar functionarul, ce avea un cap lucios ca scaunul pe care sta, fără un fir de păr, îsi netezi chelia si ne spuse că nu e posibil. Dacă vrem s-o studiem, o putem face în sala de lectură. Apoi ne-a cerut cîte doi taleri pentru informatia lui. Aici, prietenul meu din Oltenia s-a tîrguit cavalereste cu neamtul si a reusit să-l convingă să ia numai un taler pentru amîndoi.

Dar mi s-a întîmplat un lucru mai ciudat. Biblioteca e deschisă între orele 10-12 în fiecare zi. Plecasem de la răsăritul soarelui de la internat si am asteptat două ore deschiderea muzeului. Obositi de eforturile noastre, am adormit pe o sofa dintr-un colt obscur si n-am auzit clopotul sunînd si nici vocea gardianului care poftea publicul să evacueze sălile. Am rămas, deci, închisi acolo cu cele opt mii de cărti sfinte, cu 300.000 de volume si 2290 de incunabule pretioase. Cînd s-a luminat de zi, i-am citit prietenului meu din Sfînta Scriptură ca să audă si el ce frumoasă este limba veche. Dar se vede că i-a fost frică, fie că n-a avut simturile toate treze, fie că era prea critic, m-a rugat să tac din gură. O mică discutie controversată între noi a atras atentia unui gardian care a rîs: "Ce fel de hoti si spărgători sînteti voi că nici o broască n-ati zgîrîiat si nici o fereastră n-ati spart." Ne scotoci prin buzunare, din ce în ce mai