Intrarea oficială, cu drepturi si îndatoriri depline, a Cehiei, Poloniei si Ungariei în N.A.T.O. creează României o vecinătate pe care n-a visat-o nici în cele mai intens colorate vise. Dar, vai, această nouă granită nu se iveste prin talentele de cuceritori ale bravilor ostasi valahi, adică prin anexarea teritoriilor care ne despărteau de granitele traditionale ale aliantei militare nord-atlantice. Ea are loc, parcă pentru a ne spori frustrările, prin lăsarea deliberată si limpede argumentată a României în afara marilor jocuri internationale. Cum

s-a ajuns aici - iată povestea a zece ani de nemernicie a politicienilor români, la care se adaugă lipsa oricărei tresăriri de demnitate vreme de o jumătate de secol.

Marea gresală pe care am putea-o face ar fi să considerăm că tările occidentale au răsplătit mai norocoasele noastre vecine (si, partial, prietene) pentru ceea ce s-a întâmplat la si cu ele în ultimii zece ani. Eroare profundă. Dacă nu vom întelege că Cehia, Ungaria si Polonia au apartinut dintotdeauna Occidentului, pe când noi nu, înseamnă să ne furăm încă o dată căciula. N-as insista asupra elementului religios - în cazul Cehiei, el mi se pare minim: care e, în fond, religia cehilor?! -, desi în cazul Poloniei e determinant. (Cu toate acestea, nu mă pot împiedica să visez la ceea ce-ar fi însemnat o Românie catolică - pentru care existau toate elementele, inclusiv latinitatea noastră frenetică, precum si faptul că, până pe la 1500, lupta catolicism vs. ortodoxism, mai ales în Valahia, nu era transată). Nici asupra celui economic, pentru că oricât ne-am iluziona, nici una din aceste tări nu se poate compara (si nu vor putea să se compare multă vreme) cu Occidentul. Rămân, însă, alte două componente la care, în această competitie, noi suntem, din păcate, corijenti: elementul istoric si elementul civic.

Elem