Ideea de a transmite textele pentru România literară nu prin fax, ca înainte, ci prin e-mail nu s-a dovedit prea fericită. Începînd cu Umbra lui Cromwell la Cozia ( I ), în procesul de transmitere a textelor s-a produs o eroare: României literare i-au parvenit versiunile de lucru ale textelor respective, si nu forma lor finală. Dacă în cazul primului text diferentele sînt oarecum suportabile, în cazul celui de-al doilea consider absolut necesară retipărirea lui în forma finală. Îmi cer scuze cititorilor si revistei pentru inconvenientele produse si constat că, pînă la urmă, prietenul cel mai de nădejde al omului rămîne tot omul; computerul nu poate încă repara neatentia celui ce-l foloseste.
De ce se arată democratiile occidentale atît de îngăduitoare cu unele autocratii liberale? Iată o întrebare ce revine cu o anume periodicitate. Unul din răspunsuri, chiar dacă nu suficient de convingător, rămîne acela că democratiile occidentale au parcurs ele însele acest drum - autocratie, autocratie liberală, semi-democratie, democratie. Îsi amintesc de el, de obstacolele pe care le-au avut de rezolvat si nu se asteaptă la minuni din partea celor ce abia au luat acest drum în piept. Fareed Zakaria reaminteste că: "În 1830, Marea Britanie, în anumite privinte cea mai democratică natiune europeană, permitea doar unui segment de 2% din populatie să voteze pentru una din Camerele Parlamentului. După 1867 acest număr crestea la 7%, iar după 1880 atingea aproape 40%. Abia la sfîrsitul anilor 1940, majoritatea tărilor occidentale devenea cu adevărat democratii prin introducerea sufragiului universal pentru adulti. Dar cu o sută de ani mai devreme, spre sfîrsitul anilor 1840, cele mai multe dintre ele adoptaseră importante componente ale liberalismului constitutional - statul de drept, drepturile proprietătii private si, în mod treptat, separarea pute
