Inainte de 1989, industria textila avea un rol deosebit in ceea ce priveste aportul valutar in economia nationala. 32% din exportul Romaniei era asigurat de industria textilelor, iar contravaloarea exporturilor era incasata in termene scurte, comparativ cu celelalte ramuri din industrie. Incasarile nu se faceau mai tirziu de 30 de zile, in conditiile in care repatrierea valutei in industria grea se facea esalonat pe termene de pina la doi-trei ani, tocmai pentru faptul ca produsele erau de o complexitate mai mare si pentru care obligatoriu trebuiau asigurate unele garantii.

Dupa 1989, industria textila a suferit o restructurare masiva in ceea ce priveste producerea de tesaturi si de fire. Sectorul de confectii a fost acaparat de partenerii straini lucrind in momentul de fata, in procent de 100%, in regim lohn. "Inainte de 1989 toata productia fabricilor de confectii din Romania se realiza utilizind materie prima indigena. In opinia textilistilor marea transformare negativa a constat din acceptarea sistemul de lucru in lohn, care este echivalent cu prelucrarea materiei prime importata si nu a celei indigene. In plus acest procedeu nu permite dezvoltare pe termen scurt si lung. Un alt mare dezavantaj este ca regimul de lucru in lohn este sezonier, nu asigura ocuparea capacitatii de productie pe cele 12 luni ale anului si a fost acceptata cu prea mare usurinta. Acest mod de lucru s-a soldat cu o restructurare masiva a tesatoriilor atit de bumbac cit si cele de lina si in special al tesatoriilor din matase", ne-a declarat Vasile Micliuc, director general al TOMIRIS SA Iasi

Inainte de 1989, industria textila avea un rol deosebit in ceea ce priveste aportul valutar in economia nationala. 32% din exportul Romaniei era asigurat de industria textilelor, iar contravaloarea exporturilor era incasata in termene scurte, comparativ cu celelalte ramuri d