Hohenheim 186...

joi

Enache Secară

Hohenheim

Domnului

Căpitan Constantin Florea

Bucuresti

Dragă Costache,

Dumnezeu să-ti dea sănătate pentru scrisorile ce mi le-ai scris. Îmi închipui, cît de putin timp liber ai, si totusi nu mă uiti.

După cum citesc în gazetele de aici, situatia României e destul de jalnică. Abia ne-am închegat si noi că ursul de la răsărit vrea să ne desfacă. Cine e vinovat? Nu stiam că sultanul care l-a investit pe Domnul Cuza cu două firmane, unul pentru Iasi, altul pentru Bucuresti, a aprobat între timp uniunea, asa cum m-ai informat tu luna trecută. Mai scriu gazetele tot felul de povesti despre viata particulară a lui Vodă. L-am cunoscut si eu, cum îi zbîrnîiau cizmele alergînd după orice amor; totusi, nu consider faptul de a te băga în căsnicia, în intimitatea unui cap încoronat, un act onorabil. Că tara merge rău, îmi închipui. Dar nu poti face responsabil pe Alexandru Ioan de toate greselile.

M-ai batjocorit că nu ti-am răspuns la cele 3-4 depese ce mi le-ai trimis. Ce era să-ti spun? Istoria cu Josefa este numai si numai problema mea. Te rog să spui asta la toti care clevetesc si vor cleveti făcînd tot felul de supozitii. La cămara Josefei nu este cheie. Vă rog să respectati decizia mea.

Anul care a trecut a fost un an hotărîtor pentru viata mea. Se punea întrebarea ^rămîn sau mă întorc^? Am ales solutia cu rămasul. Si iată că au trecut cîtiva ani buni de cînd mi-am scurtat pletele si am intrat la ^moara de agricultori^, cum îi zice scolii noastre. Gestul tău frătesc de a-mi procura un post în noua Administratie m-a miscat. Îmi pare rău că te dezamăgesc. Nu vin. Si dacă vei cere un motiv pentru refuzul meu, nu voi putea să-ti dau vreunul. Nu stiu. Mai degrabă tu, cel de departe, vei găsi o