Identitatea personajului feminin se lămureste, în cărti, la întîlnirea cu o prezentă masculină. Cum romanele includ, în marea lor majoritate, o poveste de amor, doamna se prezintă cititorului prin felul propriu de a-si trăi dragostea pentru el. Domnul se dovedeste astfel esential în personajul ei. Chiar cînd sînt singure în pagină, doamna, duduca, fata cu zburători se află în asteptare, legate de vir ca de o mare absentă. Seria literară a doamnelor include asadar întotdeauna, în subtext, sirul paralel al domnilor. În rubrica De la doamna B. la doamna T. (din care s-a născut apoi Alfabetul doamnelor) am scos în prim-planul scenei literare femininul, cu toate prejudecătile de creatie si de receptare legate de el. Neglijati voit de ochiul critic, domnii au rămas în fundal. În Alfabetul domnilor perspectiva este răsturnată: în prim plan se va afla personajul masculin, cu ideile preconcepute din care a fost scris ori cu care a fost citit, iar femininul alunecă discret spre marginea scenei. Uneori dispare cu totul, căci identitatea lui se limpezeste si fără prezenta ei.

Fluturi în jurul femeii-floare

Paralela între Alfabetul doamnelor si Alfabetul domnilor nu presupune însă si o paralelă si între personajele feminine si masculine din cărtile alese, cum s-ar părea la prima vedere. Seriile tipologice sînt imposibil de suprapus. Avantajul unei analize tipologice "demixtate" (ele si ei), pe acelasi corpus de texte, este de a dovedi că paralela nu este decît prin exceptie posibilă, în cele mai multe cazuri corespondentele fiind asimetrice si imprevizibile. Altfel spus, fetei cu zburători nu-i putem găsi, în travesti, un rol masculin analog, un "băiat cu zburătoare", fidela (Adela) nu seamănă si nu corespunde cu nici una din fetele fidelitătii lui, etc. În literatură rareori ce se aseamănă în personaje se si adună, iar cînd acest lu