1. Arta sinuciderii, versiunea francofonă. Pe data de 6 decembrie, orele zece dimineata, postul de televiziune francez TV 5 transmitea un documentar despre România (coproductie a unor Centre culturale franceze, dar si a vecinilor nostri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran:
"Mărturisesc că am considerat odinioară ca o rusine faptul de-a apartine unei natiuni care e oarecare, unei colectivităti de învinsi, asupra originii cărora nu-mi era îngăduită nici o iluzie. Credeam, si poate nu mă înselam, că noi ne tragem din drojdia barbarilor, din pleava marilor năvăliri din acele hoarde care, neputincioase să-si continuie mersul lor spre apus, s-au ascuns de-a lungul Carpatilor si a Dunării, căutându-si loc de somn; masă de dezertori la marginile Imperiului, golani spoiti cu un pic de latinitate. Asa trecut, asa prezent. Si asa viitor."
Mă gândeam, ascultând textul, că vecinii nostri francofoni (si Centrele culturale franceze) o să mai citeze si elogiile pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau lui Zelea Codreanu, sau cel putin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un întelept precum celebrul nostru compatriot dă asemenea sentinte, păreau să zică bravii realizatori, el le dă în cunostintă de cauză. El este convocat ca un expert, ca o autoritate: asa sunt românii. El era invitat să tragă concluziile. De obicei, încercăm să închidem ochii asupra paginilor nefericite, conjuncturale, ale compatriotilor nostri. Fiindcă există asemenea pagini sinucigase, chiar în operele importante ale culturii române. Unele dintre ele sunt reluate la alte si la alte vârste care ar dori să recupereze anii tineri! Cine ar bănui că în celebrul pasaj vibrează obsesiile anilor treizeci, în care Cioran visa o "Românie în delir"? Când educatia Germaniei lui Hi
