Vosganian si partidul sau au atins un prag al politicii pe care nu l-au putut depasi cu usurinta. Au gasit, totusi, o solutie, pe care au incercat-o acum doua zile: schimbarea numelui partidului si recalibrarea mesajului politic, in sensul accentuarii laturii sale economice, dar, mai ales, prin adaugarea unor noi dimesiuni, sociale si culturale. Astfel ca, pentru ceea ce a fost Partidul Alternativa Romaniei, Uniunea Fortelor de Dreapta este ca o a doua nastere, dar pe care liderii au inchipuit-o, probabil, cu un mai mare succes, dar si o incercare de a demonstra ca acum partidul are ceva de oferit. UFD este, acum, un partid plin de intentii bune, mostenite de la PAR. Plin de mesaje contestatare, atit la stinga, dar si la dreapta, elaborate astfel incit sa se plaseze pe sine ca singura alternativa. Cit de mult a ramas partidul lui Vosganian alternativa ramine, insa, de vazut. Aceasta, pentru ca zgomotul facut de UFD simbata si duminica se va vedea, probabil, in sondaje, care vor arata daca vuietul imploziei PAR si cel al exploziei UFD au acoperit murmurul unei politici de dreapta care, spre nenorocul virtual al lui Varujan Vosganian, exista si este manifesta in reforma. Reforma care, acum se face, chiar daca in proportii si calitati departe de idealul multor romani, iar mai devreme sau mai tirziu, cei care gestioneaza acum reforma o vor revendica. Astfel ca amenintarea cu cel mai mare potential de a stopa ascensiunea partidului este chiar politica de dreapta. In acelasi timp, liderul UFD, dar si partidul sau au si oarece motive de bucurie: dreapta de acum, de la putere, inca nu intelege ce se intimpla cu sine, astfel ca nu poate, deocamdata, sa foloseasca argumentele reformei in lupta politica. Si poate ca nici nu poate face agitatie politica: reforma economica este departe de a se fi incheiat si, chiar atunci cind va fi, nu va avea efecte instantanee. Si mai exista u