"Un asemenea drum iti satisface dorul de Iisus".
La vreme de post, agenda unui preot e cu deosebire incarcata. Este un timp al anului cand oamenii cauta, cu osardie redesteptata, casa Domnului si doresc sa se marturiseasca, sa-si aprinda sufletul cu flacara nestinsa a Sfintei Impartasanii. Cu toate acestea, o potrivire fericita, poate deloc intamplatoare, a facut ca printr-o schimbare de program, intervenita in ultimul moment, parintele Ioan Popescu sa ne poata primi, indata ce l-am rugat. Preotul paroh de la Biserica Icoanei se intorsese nu demult din prima lui calatorie la locurile sfinte.
- Cat a durat pelerinajul dumneavoastra?
- Sase zile. A participat o intreaga delegatie de preoti si ziaristi, atat din presa scrisa, cat si de la radio. Ne-a invitat gratuit, cu titlu promotional, agentia de turism "Mary Poppins".
- Ce descopera ochiul calatorului modern in peisajul unde s-a desfasurat, cu doua milenii in urma, existenta concreta a Mantuitorului?
- O asemenea calatorie are o insemnatate exceptionala. In primul rand, imaginatia nu mai bajbaie. Inainte, citind Evanghelia, incercam sa-mi inchipui cum arata marea pe care a mers Petru si unde corabia ucenicilor a devenit jucaria furtunii, sau colinele cutreierate de copilul Iisus, sau vasele cu apa care s-a transformat in vin - cea dintai minune infaptuita de El la nunta de la Cana Galileii, sau muntele pe care a rostit: "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia" (Matei 5,4), sau gradina unde s-a rugat, sau drumul Golgotei si altele, atatea lucruri pe care, citind, ti le-ai imaginat in felul tau propriu. O data ce le-ai vazut, stii cum sunt cu adevarat, si cand te-ai intors, le-ai luat cu tine pentru tot restul vietii. Un asemenea drum iti satisface dorul de Iisus. Din manifestarile noastre religioase, din cultul nostru face parte si atingerea nemijlocita.
