Ati luat multe premii în carieră?
Da. Premii pentru regie, pentru spectacol, decoratii, ordine, premii pentru ce-am lucrat la Televiziune...
Ce cadou ati primit în viată, de la Dumnezeu?
Familia în care m-am născut si am crescut. Si căsătoria mea cu Dominic Stanca. Si fiul meu, si fiul fiului meu, adică nepotul meu. Cei doi bărbati ai mei, deosebiti. Nu pentru că vorbeste mama sau bunica. Pentru că sînt deosebiti nu numai prin inteligentă, prin cultură, prin munca lor, ci printr-o dimensiune generoasă. O bunătate funciară, care este, de altminteri, darul familiei mele. Îmi amintesc, ca imagine de ansamblu, încă de cînd eram mică, ceva luminos, cald, adevărat. Cînd mă gîndesc la copilăria si adolescenta mea, si la multe momente din viată, mă inundă lumina si fericirea. A existat în familia mea enorm de multă dragoste.
V-ati născut la Chisinău. Ati trăit mult timp acolo?
Nasterea mea la Chisinău a fost o pură întîmplare. N-avem nici-o ramură basarabeană în familie. Moldovenească, da. Dacă stau să mă gîndesc, familia mea a avut ceva de constructor, constructiv în esenta ei. Tatăl meu, prof. univ. Gheorghe Plăcinteanu, a înfiintat sapte spitale. De la zero absolut. A fost un mare chirurg si un mare ctitor. Ca si bunicul meu, inginer constructor de cale ferată. În fine, tata, tînăr medic, a sosit la Chisinău ca asistent al profesorului Hortolomei, de la Iasi, care luase directia spitalului Principesa Maria. Asa s-au cunoscut părintii mei, s-au căsătorit si au apucat să mă nască acolo. După care am revenit cu totii la Iasi, unde era bastina noastră. Ce oras, ce oameni, de o inteligentă sclipitoare! Trăiam o viată în care generatiile nu erau separate. Convietuiau. Zi de zi, în vacantele la Mînăstiri, la Slănic Moldova, în Bucovina, la Valea Putnei, la Pojorîta sau pe malul basarabean a
