(pamflet scris cu cerneală de sepie)
Ca în cazul multor demagogi de profesie, Vadim Tudor, omul, e cu totul altceva decât figura livrată la pachet naivilor. Insul Vadim e las, lipsit de principii, setos de putere, mincinos, agresiv. După cum o dovedeste certificatul medical prezentat Senatului, nefericitul mai e si groaznic de bolnav!
"Tribunul" cu acelasi nume - dimpotrivă. El afisează o sinceritate cotropitoare si o energie demnă de marii sănătosi ai lumii. Prosperitatea i se citeste atât în obrajii umflati, cât si în masinile de lux cu care-si plimbă pretiosul trup dintr-un loc în altul. Desi în particular e hrăpăret si lipsit de scrupule (cine nu-si aminteste episoadele preluării mosiei Butimanu!), pe scena publică mimează generozitatea, dezinteresul si un "crestinism" ale cărui precepte le stie doar el. Să le luăm pe rând.
Lasitatea. Nu e prima oară că Vadim Tudor îsi dă arama pe fată, ascunzându-se înfricosat de moarte îndărătul fustelor protectoare ale certificatului medical. Mânat de-un demon interior, el nu e capabil să discearnă realitatea de dorintele sale dementiale de putere si bani. Ar fi fost de asteptat ca un astfel de munte al justitiarismului social să ceară să fie primit imediat spre a-si prezenta probele în fata tribunalului, si nu să blesteme ca ultima babă de mahala, spumegând de spaimă si tremurând ca varga. Perspectiva de a se vedea confruntat cu elucubratiile pe fundamentul cărora si-a croit o imagine de tribun, de patriot si de incoruptibil îi dă fiori mortali.
Curajul lui Vadim e mai subtire decât o mască (fie ea si una hidoasă) si la fel de lipsit de consistentă. Folosind tertipurile unor asa-zisi oameni ai legii precum Mirescu, într-o primă fază, apoi însăilările securiste ale lui Mercea, el n-a avut decât strategia eminamente miselească "loveste si fugi". Asemeni sepiei care-si
