O legendă, bine întretinută, a transformat prietenia si apoi iubirea dintre Eminescu si Veronica Micle, în unica dragoste a poetului. Si nu-i asa. La Viena avusese relatii amoroase cu o Mili, despre care aflăm si dintr-un manuscris eminescian. Mai tîrziu, la Bucuresti, era înamorat de o Cleopatra Poenaru, fiică a pictorului Lecca. I-a închinat si vestitele versuri de repros: "Pe lîngă plopii fără sot/ Adesea am trecut/ Mă cunosteau vecinii toti/ Tu nu m-ai cunoscut". Si au mai fost si alte femei plăcute inimii sale. Pe Veronica Micle a cunoscut-o la Iasi. Dar Cezar Petrescu în cam triviala carte, în trei volume, Romanul lui Eminescu acredita că poetul o cunoscuse pe Veronica, încă la Viena, ea venind, acolo, într-o călătorie de petrecere. Si, se pare, informatia nu e gresită. Veronica, născută în acelasi an cu poetul (1850), a fost căsătorită în 1864, la 14 ani, cu profesorul Stefan Micle, mai în vîrstă decît ea cu 30 de ani, cu care concepu si două fete. Dar mai înainte de căsătorie, Veronica - sub numele ei de fată (Cîmpan) s-a pretat, îndemnată de mama ei (moasă) să fie martorul principal în vestitul proces al lui T. Maiorescu în legătură cu episodul cam inventat de la Scoala Centrală de fete, unde viitoarea doamnă Micle era elevă. Maiorescu n-a uitat incidentul, păstrîndu-i toată viata un dispret constant. Se credea poetă (a si publicat un volum de versuri), se complăcea a tine, la ea acasă, un salon de lectură si punea mare pret pe prezenta, aici, a unor poeti cu faimă. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri poezii, era o astfel de stea rîvnită. O fi vizitat Eminescu încă din 1871-1872 salonul Veronicăi? N-avem stiintă. Prima scrisoare a marelui poet către Veronica e datată 8 noiembrie 1874, din care reiese că se cunosteau mai demult si îi mărturisea că, văzînd-o într-o lojă la o reprezentatie, si-a adus aminte "de invitatia primită de a veni într-o