Viziunea secesionistă asupra femeii, în acord cu trăsăturile generale ale stilului, se plasează consecvent în sfera perceptiei decorative. Invocarea prezentelor feminine creează ocazii privilegiate pentru afirmarea ritmului ondulatoriu, generat de miscările corpului, ale părului sau ale vesmintelor, pentru valorificarea efectului estetic al podoabelor de tot felul, pentru asocierea cu motivul floral si, la rigoare, pentru contopirea cu el. Elocventă în privinta celor de mai sus devine si o anume selectie a "tipurilor", pe care literatura, prin forta denotativă a cuvîntului, o face mult mai clar decît domeniul artelor plastice. Este vorba de preferinta vizibilă pentru unele ipostaze ale feminitătii, mai apte să răspundă exigentelor stilului si să-i transmită mesajul specific. O enumerare rapidă si incompletă retine cîteva figuri emblematice: fecioara, madona, mireasa - întrupări ale puritătii, melancoliei si solitudinii; crăiasa, domnita, printesa, castelana - nimbate de aura inefabilă a legendei si a visului; fantasma, fantoma, năluca, vedenia - expresii ale stergerii limitelor dintre real si ireal. "Grădina profilează copaci cu brate goale,/ Boschete solitare, cărări ce dorm sub foi/ Si-o palidă fecioară cu părul lung si moale/ Ce-i cade-n tonuri stinse pe umeri albi si goi.// În ochii mari albastri tristete vagă poartă,/ Pe buze-un zîmbet dulce, în mînă flori de crin./ E toamna visătoare, care-n natura moartă/ Cu pasi usori se plimbă sub cer de aur plin." (D. Karnabatt, Toamna) Paloarea, părul despletit, simbolul floral în mînă - iată note dintre cele mai tipice ale feminitătii în optica secesionistă. (Să nu uităm a observa, în versurile de mai sus, că imaginea, expressis verbis, se "profilează", caracterul ei bidimensional căpătînd astfel o evidentă nemijlocită.) Inspiratia "botticelliană si prerafaelită", pe care R.-L.Delevoy (Modern Style, lo