Când era chemat, în 1935, ca lector la lectoratul de limba, literatura si cultura românească de pe lângă catedra de romanistică a Universitătii din München, unde avea să-si sustină prelegerea inaugurală despre latinitatea limbii române si legăturile culturale dintre România si Germania, la care a asistat si celebrul lingvist si istoric literar romanist Karl Vossler, Virgil Tempeanu (1888-1985) avea deja în urma sa o îndelungată activitate de germanist, de traducător: Novalis (Imnuri către noapte, 1914 si Cântări religioase, 1930), Goethe (Iphigenia în Taurida, 1925), Fr. Grillparzer (Sappho, 1927, Medea, 1930); îsi dăduse doctoratul cu teza, cu titlul lung, medieval ca si tema pe care o trata Cântecele de Cruciată ale lui Walther von der Vogelweide în lumina spiritului Cruciatelor si a cântecelor de Cruciată din literaturile: mittelhochdeutsch, provensală, franceză veche, flamandă si latină medievală (tipărită în 1934) si tradusese din această literatură (Gudrun, Epopee populară medievală germană, 1931), în fine din toamna anului 1932 S. Mândrescu îl lăsase succesor la catedra de germană a Universitătii din Bucuresti. Evocarea acestei activităti de germanist a distinsului intelectual ocupă cel mai mare spatiu în cartea lui vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau Elogiul spiritualitătii Germaniei (Editura Grai si Suflet-Cultura Natională, 1998, 212 p.). Preocupările în acest domeniu ale lui V.T. se vor adânci în cele sase semestre (1935-1938), cât s-a aflat la Universitatea din Capitala Bavariei, prin audierea cursurilor de gotică, prin cercetările si călătoriile în marile centre culturale germane, toate demersurile sale având ca tel nu doar buna cunoastere a limbii germane medievale, a literaturii germane medievale, ci si a vestigiilor medievale, a datinilor, a oamenilor, toate fiindu-i necesare celui ce se pregătea să traducă epopeea natională german