München 186....
Vineri
Enache Secară
Hohenheim
Dragul meu,
mereu dragul meu,
De ieri o pasăre străină cîntă în nucul sădit de tine sub fereastră. Cîntă de răsună grădina toată. Îsi umflă gusa ca un cimpoi si lasă trilurile vesele să-mi bată la geam. M-am dus să vorbesc cu ea, dar a tăcut. M-a fixat cu un ochi bănuitor. I-am presărat seminte sub pom, n-a ciugulit. Sînt sigură că a tri-mis-o cineva din muntii tăi de departe cu o solie.
Dragul meu Enache, îti scriu ca să-ti spun că m-am logodit, dar că nu mă voi mărita fără încuviintarea ta. Liberează-mă de povara dulce a tainei noastre, desfă-mi cătusele aurite care au mîngîiat atîta vreme încheieturile mîinilor mele. De acum înainte am să fiu o fiintă obisnuită, s-au stins reveriile de zi si noapte. Am părăsit postalionul din vis. Stă acum gol la răspîntie, dar nici hotii si nici cersătorii nu se mai apropie. Afară de tine nu e nimeni pe lume să aibă răbdarea să mă înteleagă. De la tine vreau să capăt curajul de a trece pragul noii rînduieli.
În scrinul din mansardă am ascuns 17 scrisori necitite. Asteptînd să mă dezlegi le voi rupe pecetile, în fiecare seară, pe rînd. Si vom fi aproape, atît de aproape, încît nu vom mai deosebi cît esti tu si cît sînt eu.
A ta Josefa.
München 186....
Vineri
Enache Secară
Hohenheim
Dragul meu,
mereu dragul meu,
De ieri o pasăre străină cîntă în nucul sădit de tine sub fereastră. Cîntă de răsună grădina toată. Îsi umflă gusa ca un cimpoi si lasă trilurile vesele să-mi bată la geam. M-am dus să vorbesc cu ea, dar a tăcut. M-a fixat cu un ochi bănuitor. I-am presărat seminte sub pom, n-a ciugulit. Sînt sigură că a tri-mis-o cineva din muntii tăi de departe
