S-a vorbit, nu o dată, de absenta din programe si manuale, ca si din librării, în timpul regimului comunist, a numerosi autori români, între care unii de primă însemnătate. Am publicat eu însumi cîndva o listă a marilor scriitori nestudiati, nici în liceu, nici în facultate, de generatia mea. Ea începe cu Maiorescu si se încheie cu L. Blaga. Golul acesta de informatie (dar si de formatie) a fost imens mai cu seamă în deceniul si jumătate scurs după 1948, cînd s-a produs ruptura. Răsfoind de curînd excelentul număr 3-4/1998 al revistei Manuscriptum (despre care România literară a publicat, în nr. 12 din 1999, un comentariu), consacrat filosofului Vasile Băncilă, m-am întrebat de ce n-am stiut pînă foarte tîrziu că autorul cărtii L. Blaga, energie românească din 1938 si colaboratorul statornic al Gîndirii, pe care-l citisem, mi-a fost contemporan pînă în 1979, cînd a murit la 82 de ani. As fi putut să-l cunosc personal si să citesc cîte ceva din ceea ce a scris în toti anii de după război, în care i s-a refuzat tipărirea. Nu e unicul caz. Multi scriitori contemporani, indiferent de deosebirea de vîrstă dintre noi, mi-au rămas nestiuti, mai ales în anii studentiei mele bucurestene, dar uneori si după aceea. Am descoperit de obicei întîmplător, după ani sau decenii, că ei au trăit o bucată de vreme printre noi, ignorati de aproape toată lumea. Putinele lor publicatii (de regulă, traduceri) au trecut nebăgate în seamă. Si cînd li s-a permis să apară cu un volum (reeditare, în majoritatea situatiilor), acesta a fost postum si ne-a dat prilejul să aflăm că autorul abia se stinsese din viată.

Nici măcar nu-i pot mentiona pe toti. Am străbătut primul volum al Dictionarului Zaciu si m-am înspăimîntat. Dacă as duce investigatia pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, asadar, pe cei cîtiva scriitori de toată mîna, de care, ca istoric l