Impertinent, agresiv ca un infirm. Un individ pe care-l cheamă Juan,... scriitor din Argentina. Un handicapat, un infirm orgolios, foarte dusmănos, cu care încep să mă cert într-o engleză subredă, ca si a lui. Profesoara noastră de la Writting-Programm stă si ne ascultă cum ne duelăm noi în engleza noastră aproximativă, dînd din cap din cînd în cînd, atentă la felul cum ne exprimăm în limba ei, complet neatentă la întelesul disputei. Pe ea nu o interesează decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei si dispretului pe care Juan mi le arată cînd află că vin dintr-o tară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează si apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu stiu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n româneste, că profesoara scoate pe loc o interjectie admirativă, un fel de aoahhh! o exclamatie tipic americană pe care aveam să o folosesc si eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau mai multi americani de fată, si se făcea impresie, milionari mai mult, dornici să afle tot asa, "cum arată niste scriitori comunisti".

Fumam trabuce, havane, si un milionar pe care-l chema Peter pe numele mic m-a întrebat de unde am eu havane, că în America nu se găsesc fiind oprite, cenzurate, mă rog, Cuba, embargoul... Îi spun că le-am adus din tară, iar Peter mă întreabă cît fac acolo, si eu îi spun că nu stiu, că le căpătasem gratuit - mintisem - de la prietenul meu, Fidel. Fidel Castro? m-a întrebat el. Da, i-am răspuns, - Fidel Castro! Si m-a mai întrebat dacă stiam că Fidel era prieten cu Hemingway, si i-am spus că stiu, cum să nu, si că, în Cuba, în apele ei teritoriale avusese loc experienta marină care-l făcuse pe Hemingway să scrie nuvela Bătrînul si marea.

Juan mă ataca dur pe chestia că veneam dintr-o tară comunistă si că trăiam în ea, si, culmea, tara aia mă si t