(Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steinhardt răspunde la 365 întrebări, Ed. Humanitas, Buc., 1998, 166 p.)

Cartea lui Zaharia Sângeorzan Monahul de la Rohia. N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, a cărei a doua editie a apărut la Editura Humanitas în anul 1998, ni-l arată încă o dată pe N. Steinhardt iubind, cu aceeasi veche patimă, "viata si cărtile". Dialogul de idei pe care Zaharia Sângeorzan îl propunea lui Steinhardt trebuie să fi convenit de minune acestuia din urmă; Jurnalul fericirii, sfidând din motive obiective, ca să spunem asa, diacronia ("Creion si hârtie nici gând să fi avut la închisoare", scria N. Steinhardt în Jurnal. "Ar fi asadar nesincer să încerc a sustine că "jurnalul" acesta a fost tinut cronologic; e scris "après coup", în temeiul unor amintiri proaspete si vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durată, cred că-mi este permis a-l prezenta pe sărite, asa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de constiintă") se transformă într-un jurnal de idei. Monahul de la Rohia este, la rându-i, un schimb de idei, desfăsurat pe parcursul unui an (11 ianuarie 1988-11 martie 1989). Întrebări pentru un an, ce duc cu gândul la intentia lui Pirandello de a scrie 365 de nuvele spre a fi citite câte una în fiecare zi a unui an - proiect rămas, din nefericire, nedus la bun sfârsit.

Monahul de la Rohia nu schimbă cu nimic imaginea lui Steinhardt, asa cum se desprinde ea din Jurnal : un om pentru care teribila experientă a "universului concentrationar" are valoarea iluminării petrecute pe drumul Damascului. Îngenunchind în mica celulă de la Zarca-Gherla, la 2 august 1964, aflat în ajunul eliberării, Steinhardt îsi spune: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realitătii, ci inter