(Birgitta Trotzig, În inima de rubin, trad. si prefată de Gabriela Melinescu, ed. Univers, Bucuresti.)

Cu traducerea antologiei de versuri a Birgittei Trotzig (În inima de rubin, Ed. Univers, Bucuresti, 1998), Gabriela Melinescu ne oferă încă o dată un fragment din lumea culturală a îndepărtatei Suedii.

Pentru iubitorul de poezie din România, lirica suedeză contemporană, si nordică în general, este cvasi-necunoscută. Antologiile din 1962 (Poeti nordici, EPLU) si 1968 (Poezia nordică modernă, EPL) sunt depăsite cronologic, iar autorii (Veronica Porumbacu si Tascu Gheorghiu) au operat o selectie mai degrabă irelevantă, poate si cu ajutorul cenzurii. Nu sunt numai "necesarele" concesii, dar si o adevărată frenezie în a sublinia orice tangentă cu idealurile comuniste. Selectia e evident partizană, chiar si pentru un necunoscător în literaturile respective.

Birgitta Trotzig este membră a Academiei Suedeze din 1993, a debutat în 1951 cu proză, Din viata iubitilor, si este în prezent "unul dintre cei mai valorosi autori ai literaturii suedeze contemporane". Antologia tradusă de Gabriela Melinescu (I Rubinhjärta) cuprinde poezii din volumele Imagini (1954), Limitele cuvântului (1969), Anima (1982), Context (1996), si este "alcătuită după criteriul estetic sever al Birgittei Trotzig".

Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la tărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fata cititorului o lume sever construită din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocosata, mama ei, bătrâna oarbă se miscă somnambulic într-o ambiantă dominată de prejudecăti si presimtiri ale sfârsitului, la cumpăna anului 1500. Lumea romanului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeasi atitudine o regăsim si în poeziile antologate aici. De