(Livius Ciocârlie, Trei într-o galeră, Ed. Echinox, 1998, pret 20.400 lei.)
Noua carte a lui Livius Ciocârlie, Trei într-o galeră, face parte din seria autobiografică inaugurată în 1993 cu Paradisul derizoriu si continuată în 1997 cu Cap si pajură. Autorul rămâne fidel algoritmului propriu de scriitură: corectează, citeste critic, completează propriul jurnal. Numai că acum este pusă în discutie chiar această manieră de a-si modifica însemnările zilnice. Intră în scenă trei "personaje" care-si adjudecă într-un fel sau altul textul propriu-zis. Cei trei, "profesorul", Bibulie si "maestrul", se ceartă, se tachinează, convertind ceea ce era un simplu metatext într-un dialog nesfârsit. "Profesorul" are cele mai multe pagini desi, Bibulie, care-l ia vesnic peste picior, este cel mai prezent, cel mai agresiv. "Maestrul" îi inhibă pe amândoi cu prezenta sa impunătoare; statutul său este incert - nu-si însuseste fătis nici măcar un rând. Însă el transformă vocea si ecoul într-o societate autonomă a scrisului. El generează, probabil, enunturi precum: "putin îmi pasă si de cititori. Dacă vor să citească, n-au decât"; lui îi apartine cartea si e firesc să fie îngrijorat de soarta ei: "Cuminte ar fi, îmi spun, să fac din toate astea caiete postume...".
Titlul cărtii trimite la Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome. Livius Ciocârlie parodiază dialogurile interminabile din cartea britanicului efectul fiind, în fond, acelasi: într-o vreme de răgaz, de vacantă, fiecare personaj are impresia că munceste prea mult pentru ceilalti doi. Probabil iritarea este maximă când modesta barcă se transformă în galeră.
Chiar dacă adnotat, chiar dacă umbrit de un întreg "scandal" auctorial, avem totusi în fată un jurnal. Trei sferturi din el priveste perioada petrecută în Franta, după ^89, la Talence, micul orăsel universitar de lângă Bo
