(Iordache Golescu, Istorioare antologate de Mihai Eminescu, Editura "Jurnalul literar", 1998, 112 pag., f. pret.)

Publicarea istorioarelor lui Iordache Golescu, într-o simpatică editie de buzunar, reprezintă un eveniment pentru specialistii în literatura noastră de secol XIX si un adevărat prilej de delectare pentru iubitorii de umor. Istorioarele sunt inedite, pentru că au fost mai degrabă ocolite de editorii operei lui Iordache Golescu, chiar si de către cei mai recenti. Editia din 1973 (Proverbe comentate, Editura Albatros, colectia Cogito) selectează, după cum se vede si din titlu, doar proverbele însotite de scurte comentarii ale culegătorului, interesante si pline de haz, dar care nu dau măsura artistului Iordache Golescu. În plus, selectia e marcată fatal si de pudibonderia păguboasă a epocii publicării. Editia amplă a lui Mihai Moraru, din 1990 (Scrieri alese, Editura Cartea Românească), excelentă ca varietate a textelor antologate si a comentariilor, nu abordează domeniul istorioarelor.

Acestea au mai fost publicate, tot sub îngrijirea autoarei antologiei de acum, Mihaela Constantinescu-Podocea, în Revista de istorie si teorie literară, în Manuscriptum si în revista Arc. Cartea de fată este rezultatul unei interesante "colaborări" peste timp între autoare si Mihai Eminescu. Textele care compun cea mai mare parte a cărtii sunt cele selectate de poet "prin semnul creionului său rosu" în manuscrisul lui Golescu, patru dintre istorioare ("Tăranul ministru", "Câinele credincios", "Trei tovarăsi" si "Multimea doftorită") fiind destinate de Eminescu proiectatei sale "Cărti de lectură". În stil oarecum romantic reverentios, textele alese de Mihaela Constantinescu-Podocea însăsi sunt grupate într-o addenda la selectia poetului.

Istorioarele sunt savuroase în primul rând pentru că mizează pe apetitul citito