Afirmatia potrivit căreia stabilitatea socială este garantată în mare măsură de înflorirea unei clase de mijloc (burghezia) constituie un loc comun. Dar tocmai un asemenea adevăr este neglijat uneori de practicanti ai puterii politice. De pildă, nici una din guvernările României postdecembriste nu a lovit mai mult în alte segmente sociale decît în clasa de mijloc. Efectul nu putea fi altul decît polarizarea societătii - săracii devin tot mai săraci, înavutitii devin tot mai avuti. Clasa de mijloc nu este o structură lineară, uniformă. Ea se compune, pretutindeni, din cel putin trei niveluri - de sus, de mijloc si de jos. Or, dezastruoasele politici sociale si economice practicate de guvernările românesti postdecembriste au făcut să dispară aproape complet segmentul de mijloc a ceea ce trebuia să redevină burghezia. Orice analiză spectrală va dovedi că migrările masive nu s-au produs de la nivelul intermediar spre partea de sus a spectrului, ci, dimpotrivă, spre stratul inferior (economic). În felul acesta, polarizarea economico-socială se acutizează, numărul săracilor creste.

Pe lîngă existenta institutiilor civile, ceea ce vorbeste despre calitatea unei democratii este exact forta clasei de mijloc. Pornind de la acest adevăr, Robert D. Kaplan explică de ce un regim autoritar precum cel din China este perceput de multe democratii liberale occidentale ca fiind mult mai capabil de a asigura cetătenilor o sansă mai mare de adaptare la lumea postindustrială decît o democratie de felul celei rusesti. "În vreme ce democratia din Rusia, care nu a mostenit de la regimul sovietic nici o clasă de mijloc, nici institutii civile, rămîne violentă, instabilă si mizerabil de săracă în pofida faptului că 99% din locuitorii ei sînt stiutori de carte," scrie Kaplan, "sub regimul ei autoritar, China a îmbunătătit în mod substantial calitatea vietii pen