Miercuri, 7 aprilie 1999, s-a desfasurat la Palatul Cotroceni un fel de "dezbatere nationala" pe tema crizei generalizate pe care o traverseaza Romania.
Au participat reprezentantii partidelor parlamentare, ai sindicatelor, ai societatilor civice si ai organizatiilor oamenilor de afaceri. Dezbaterea - o premiera in viata politica romaneasca de azi - si-a propus, dupa cum sustinea presedintele Constantinescu inainte de inceperea ei, sa identifice "chestiunile care pot duce la o minima intelegere" intre parteneri, dar si "sa vedem unde nu pot exista intelegeri, adica sa cadem de acord si asupra punctelor de dezacord". Presedintele a dorit ca discutiile sa se centreze pe trei probleme: proprietatea, stabilitatea macroeconomica si finalizarea programelor destinate categoriilor sociale si regiunilor defavorizate de tranzitie. Scopul alegerii acestor "teme" era gasirea unor solutii in contextul unei situatii "ingrijoratoare" pentru ca "este intolerabil ca Romania sa riste rusinea unui faliment".
Masa rotunda de la Cotroceni a fost initiata la propunerea Pdsr, care a dorit-o din motive propagandistice, dupa ce si-a lansat programul anticriza si si-a schimbat pozitia doctrinara. Ideea unei dezbateri nationale a fost preluata de presedintie din aceleasi motive. Desfasurarea ei a fost amanata de cateva ori pentru ca guvernul, afectat de maladia premierului, sa-si finalizeze propriul program. Acesta trebuia prezentat participantilor si, eventual, corectat la sugestiile acestora, urmand ca apoi sa fie analizat si adoptat de Parlament. Conferinta trebuia, in principiu, sa detensioneze situatia sociala, obtinand - cel putin pentru moment - o relaxare a presiunilor sindicale, cu atat mai mult cu cat, asa cum au anuntat, organizatiile din domeniu se pregatesc de o greva de avertisment, urmata - pe 26 aprilie - de o greva generala. Ea urmarea, de asemenea, sa a
