E greu de spus dacă un festival "Bărbati despre bărbati" ar fi stîrnit mai mult interes decît Festivalul "Femei despre femei" desfăsurat de curînd la Cinemateca Română. Initiativa a apartinut entuziastilor Beata Podorska de la Ambasada Poloniei si Stanislav Kazecky de la Centrul Ceh, care si-au antrenat colegii de la Ambasada Finlandei, Institutul Francez, Goethe Institut, Institutul Cervantes si Centrul Cultural al Republicii Ungare.

Filmele - indiferent de valoarea lor, inerent inegală - au configurat nu neapărat notiunea de feminism - susceptibilă de incriminări "militantiste", cît un portret (defel "robot") al feminitătii însăsi. Lucru cu atît mai tulburător cu cît imaginea aceasta globală este pe cît de complexă, pe atît de simplă, trimitînd cu gîndul la momentul Facerii cînd Omul era androgin, coabitînd într-o unică fiintă bărbatul si femeia. Odată separate, entitătile antagonice au păstrat fiecare nostalgia complementaritătii initiale. De unde si ironia din titlul unuia dintre filmele spaniole, Să încerci să fii femeie si să mori, în care Ana Belén, actrită si cîntăreată convertită la regie, profită mult de "pîrghia" deschisă de colegul ei Almodovar, în special cu faimosul Femei în pragul unei crize de nervi. Un posibil stindard sub care s-ar grupa si Gagicile lui Ildikó Szabó, dornice să evadeze din ambianta căminului, devenită stresantă fie prin ingratitudinea sotilor, fie prin suprasolicitarea atributiilor menajere. Doza infinită de răbdare si coeficientul sporit de resemnare sînt la femei adevărate arme albe care le asigură sau nu reusita, supravietuirea. În Va ninge oare de Crăciun? , în atmosfera neorealistă incredibil captată de debutanta Sandrine Veysset care si-a fixat locul de observatie la o modestă fermă legumicolă, eroina - mamă a sapte copii ce muncesc cot la cot cu ea - este si sotie iubitoare, desi stie că bărb