Gala Galaction (pseudonimul lui Grigore Pisculescu) avea, după război, statutul unui prozator respectat pentru nuvelistica sa, bucăti vestite, precum De la noi la Cladova si Gloria Constantini, aducîndu-i faimă si respectabilitate. Dar războiul modificase radical peisajul prozei românesti, prin roman. Toată lumea, observase Ralea, într-un eseu din 1927, scria romane, înlăturînd din prim plan proza scurtă. Pînă la urmă, Galaction adoptă si el formula romanescă si, din 1930 pînă în 1935, publică patru romane. Teolog prin formatie spirituală (din 1926 era chiar profesor de teologie), întîmplarea a făcut ca, în 1930, să fie hirotonit preot, romanele pe care le scrie fiind profund irigate de credinta religiei ortodoxe, conferindu-le un nepotrivit aer tezist. Si este atît de puternic încît exegetul său, D. Caracostea, îl invita: "Întoarce-te la literatură!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai putin moralism, mai putină predică în ceea ce scrii!". În prefata la Doctorul Taifun (1933), în care se referea la acest îndemn al lui Caracostea, autorul îi răspundea, făcînd apel la vetustele teorii care distingeau între artă pentru artă si artă cu tendintă, apărîndu-si conceptia despre "fosforescenta operei lui Dumnezeu", adăugînd: "nici o tendintă - cinstită, utilă, legitimă, morală... si cu atît mai mult crestină - nu poate să constituie vină si nu poate să aducă descalificare operei de artă. Vină si descalificare aduc artei numai lipsa de talent si prostia înfumurată". N-avea dreptate. Dar era post factum, primele două romane apăruseră, pe al treilea tocmai îl scrisese si se pregătea să elaboreze un al patrulea. Toate, repet, supărător tendentioase în sensul moralei crestine si, de aceea, azi deloc rezistente, desi interesul pentru ele nu e integral tocit. Primele trei romane (Roxana, Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea