Un nou gen de spectacol a apărut, nu de mult, într-un mod profesionist si în România: acela de pantomimă, de gest, de miscare, un teatru al corpului, cu alte cuvinte. Un artist devotat genului a făcut uneori si imposibilul ca să-i deschidă drum si ca să-l impună. Trebuie amintit spectacolul Pantomimia care a atras atentia dar într-un mod aleatoriu. Dan Puric, căci despre el este vorba, a perseverat si a creat Toujour l^amour la Teatrul National din Bucuresti, montare de curînd premiată în cadrul Galei Uniter de sectiunea română a Asociatiei Internationale a Criticilor de teatru. De data aceasta, gîndul si efortul lui Dan Puric au prins: atît criticii de specialitate, cît si colegii, dar mai ales publicul au receptat extraordinar existenta, în cetate, a acestui fenomen viu, dinamic. Dan Puric este si una dintre prezentele constante si notabile ale Carnavalului din Venetia. Nucleul echipei lui înseamnă actrita Carmen Ungureanu, ucenic si partener, si coregrafa de mare rafinament si cultură teatrală, Malou Iosif.

Un lucru este limpede: Dan Puric si-a luat destinul în propriile mîini. După Toujour l^amour, un spectacol superb în două personaje cu o scenografie discretă a Lilianei Cenean, a urmat Costumele, premiera recentă a Teatrului Nottara, după scenariul si în regia lui Dan Puric. Ideea are cîtiva ani si a existat si o ebosă, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor scolilor si academiilor de teatru de la Tîrgoviste: un fel de paradă a costumelor apartinînd scenografilor Irina Solomon si Dragos Buhagiar. Sigur că aceste costume erau mentinute în spatiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur si simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală sustinută de corp, în care se întîlnesc improviatia, pantomima, elemente ale commediei dell^arte, dansul, stepul. Este un s