Mă apuc de scris încercînd să evit a mă gîndi la dvs. ca la o instanţă.

Deja, dragă persoană ­ e cam abstract şi cred că ar trebui ca pentru cei uşor complexaţi să vă personalizaţi în vreun fel printr-o formulă standard ­, am să vă spun pentru început că mă bucur de calitatea persoanelor care vă scriu în contextul rubricii dilematicilor din toată ţara (alambicat mers). Am în faţă numărul cu ţiganii.

Tendinţa era să nu citesc acea primă pagină, dat fiind că sînt obişnuit să trec peste scrisorile de la cititori în ziarele, revistele pe care le mai răsfoiesc. Fiind meticulos, am plonjat printre rîndurile tipărite şi mi-au plăcut. Şi de atunci ­ cînd o fi fost prima dată? ­ citesc, cu o plăcere de-a dreptul îmbucurătoare pentru mine, ce gîndesc şi ce spun că simt nişte oameni care în marea lor majoritate trăiesc realitatea României de azi. Aceste scrisori au un rol formativ pentru mine, informîndu-mă totodată că România are oameni, nu ştiu dacă mai buni decît alţii de pe alte meleaguri, dar cel puţin la nivelul dorit de către orice individ prietenos, încrezător în viaţa asta pămînteană şi cît de cît iniţiat în ale democraţiei. Cred că dincolo de diferitele mesaje cel mai important lucru este existenţa şi calitatea lor. Eu sînt un pic egocentric şi invidios, deşi ascund cît pot acest lucru, şi realizez totuşi că unii tineri mai mici sau de aceeaşi vîrstă cu mine gîndesc şi se exprimă (cred că şi scriu mai frumos, vă doresc acest lucru şi mă scuzaţi în acelaşi timp pentru scrisul meu), cel puţin pentru nivelul meu de înţelegere, foarte bine.

Să fie cît mai mulţi care să vă scrie cît mai multe lucruri corect gîndite despre lumea de azi!

Ca să nu vă plictisesc prea mult am să mai vorbesc doar puţin (ce combinaţie) despre mine şi Dilema.

Am prietenă, e la Matematică, dar nu vrea să citească Dilema pentru că are o altă conformaţie intelectua