"Dupa mine, idealul de artist este omul cu credinta in Dumnezeu".
Ilie Stepan este un simbol al folkului si rockului romanesc. A aparut de la inceputuri, o data cu explozia ritmurilor beat din anii 60; a fondat "Pro Musica" - un grup de marca al anilor 70-"80; a compus "Timisoara" - cel mai frumos imn al Revolutiei din decembrie. Implicat in viata cetatii, artist cu o energie debordanta si o aura speciala, Stepan este unul din putinii pionieri ai rockului care continua sa caute drumuri noi, sa compuna cu aceeasi pasiune, rafinament si forta, cu care a pornit acum mai bine de trei decenii.
"Mi-am dorit cu orice pret sa am o chitara si sa cant intr-o formatie"
Aveam 12 ani cand parintii mi-au cumparat prima chitara, apoi am inceput sa studiez cu profesorul Adrian Popescu. Este cel care a crescut de-a lungul anilor niste chitaristi ce au devenit nume de referinta in muzica noastra: Nicu Covaci sau marele chitarist de jazz, Dan Ionescu. Dupa un an si ceva, le-a spus parintilor mei: "nu va mai pot lua bani, pentru ca n-am ce sa-l mai invat". Asa ca am continuat singur, pana s-a produs un element de cotitura pentru mine - intalnirea cu profesorul doctor Eduard Pamfil, pe care il consider un ultim renascentist al secolului: fondator de scoala de psihiatrie, pictor, eminent chitarist (a studiat chitara clasica la Paris in perioada interbelica), un om exceptional. Cu domnia sa, am slefuit pret de doi ani ceea ce inseamna chitara clasica. Marturisesc ca acestor doi profesori le datorez foarte mult, pentru ca a sti sa canti la chitara un menuet de Bach sau o lucrare de Berlioz ori Paganini inseamna sa pasesti intr-un univers fantastic, miraculos, ce iti deschide drumuri extraordinare legate de muzica, de armonie.
- Dar marea si frumoasa nebunie a acelor ani era muzica beat, rock-n-roll-ul...
- Da, totul a inceput cu socul
