Avem destul de putine sanse, în vietile noastre, să aducem plăcere în lumeă, spunea Mark Norman (scenarist, la Shakespeare in Love, alături de Tom Stoppard), în "discursul de acceptare" al premiului, la ultimele Oscaruri. Dincolo de jocurile oricărei competitii, dincolo de hazard, dincolo de gust si de criterii de valoare - capătă o semnificatie minunată faptul că, în istoria Oscarurilor, 1999 nu va rămîne anul unui film de război, ci anul unui film făcut să "aducă plăcere în lume", si să reamintească un adevăr elementar: miracolul vietii înseamnă iubire si cultură...
Acest mic film mare seamănă cu o apă limpede, în care fiecare vede ceea ce oglindeste el însusi; americanii de o genială incultură află, cu încîntare, că a existat, acum cîteva sute de ani, un fel de Seinfeld, care a avut si el stress-urile lui (ba că-si pierde harul, ba că nu mai poate să scrie, ba probleme financiare, ba amoroase), drept care se înghesuie să-i viziteze tinutul de bastină. Agentiile de turism au semnalat că, în urma lui Shakespeare in Love, a crescut spectaculos numărul turistilor americani în vizită la Stratford upon Avon! De la pragul "vulgarizator", fiecare e liber să se înalte cît pofteste, îmbătat de versul shakespearean "mai puternic ca îmbrătisarea mării"... Fiecare e liber să descopere în acest "film simplu", plin de gratie si de elan, un sîmbure dur, rezistent în veacuri: relatia Artist-Putere, raportul Talentului cu sine însusi, misterul artei.
În lumea strîmtă a realului colcăie - înainte de a intra, transfigurate, în lumea infinită a artei - crima, gelozia, suspiciunea, invidia, loialitatea, moartea, inspiratia, lăcomia, răzbunarea, si, peste toate, iubirea, singura care poate transforma un "poet fără cuvine" într-un poet genial. Cum? "E o taină", sună una din replicile cheie. Cum pot, o samă de cuvinte, să capteze "adevărata
