Presiunile politice la care a fost supusă în deceniile trecute, în special în anii '50, cercetarea lingvistică sînt mai putin cunoscute decît episoadele similare din istoria recentă a literaturii; ele s-au putut reconstitui doar fragmentar, din anecdotele în circulatie orală sau, pentru cei direct interesati, din consultarea revistelor epocii. Volumul Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" din Bucuresti. 50 de ani de existentă (1949-1999), coordonat de Mioara Avram, Marius Sala si Ioana Vintilă-Rădulescu (Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999), care prezintă multe informatii foarte utile despre istoria institutiei sărbătorite, despre membrii si colaboratorii ei, despre lucrările publicate în decursul anilor si ecourile lor, cuprinde si o pretioasă contributie documentară pe tema raportului dintre politica totalitară si lingvistică. Citatele grupate - în "Scurtă cronologie...", p. 50-65, de Jana Balacciu-Matei, si mai ales în sectiunea "Documentar. Memorialul rusinii...", p. 66-97, de Mioara Avram - sînt extrem de grăitoare; voi încerca în continuare doar să selectez cîte ceva din materialul respectiv, interpretabil azi ca mostră de umor involuntar si destul de negru; nu voi indica de fiecare dată sursele documentelor, ci doar pagina reproducerii lor în volumul citat; în ansamblu, e vorba de texte apărute în perioada 1949-1952 în "Lupta de clasă", "Scînteia", "Cum vorbim", "Studii si cercetări lingvistice" etc. Multe din textele articolelor de critică, directie si demascare, exprimînd "revoltă", "durere" sau "indignare" fată de ingratitudinea lingvistilor care au "înselat asteptările maselor populare" (p. 76), care "au înselat nădejdile puse în stiinta si în devotamentul lor" (p. 85) anuntau sau confirmau represiuni, epurări, suprimări de reviste si interziceri ale aparitiei unor cărti (tipărirea în forma propusă a Dictionarului limbii române ar fi fost "o c